SE78 | Construirea unei adevărate apărări europene necesită o reformă profundă a tratatelor
ITALIANĂ | FRANCEZĂ | GERMANĂ | SPANIOLĂ | GREACĂ | ENGLEZĂ
Amenințarea la adresa securității europene reprezentată de imperialismul rus îi obligă pe europeni să se confrunte cu problema necesității de a se dota cu o apărare comună, de a deveni capabili să se protejeze singuri.
Scrisoarea Europeană dorește să contribuie la această dezbatere, explicând că o adevărată apărare europeană nu este credibilă decât dacă există acele transferuri de suveranitate la nivel european care să confere Uniunii adevărata sa autonomie de guvernare, nu numai prin eliberarea de vetourile și șantajul statelor membre, ci și prin crearea condițiilor pentru exprimarea unui adevărat interes general european.
Această Scrisoare europeană a fost trimisă deputaților și europarlamentarilor din următoarele parlamente: Parlamentul European, Parlamentul italian, francez, german, austriac, spaniol, belgian, olandez, grec și român.
Invazia rusă a Ucrainei a spulberat iluzia alimentată timp de peste treizeci de ani de guvernele europene și de opiniile publice naționale, conform căreia războiul pentru bătrânul continent era doar o amintire tristă a trecutului sau o problemă care privea alte părți ale lumii. Astăzi, securitatea Europei este, în schimb, grav pusă în pericol.
La doi ani de la invazia rusă în Ucraina, echilibrul conflictului este, din păcate, foarte incert. În ciuda marilor eforturi, rezistența ucraineană pare să se clatine, în timp ce Rusia, susținută de provizii militare și de asistența autocrațiilor aliate, în special Iranul și China, ar putea reuși să întoarcă valul războiului în favoarea sa. Perspectiva unei înfrângeri pune sub semnul întrebării democrațiile occidentale care au sprijinit Kievul până acum, și în special Uniunea Europeană, a cărei stabilitate și securitate depind direct de rezultatele conflictului ruso-ucrainean.
Proiectul lui Putin de refacere a imperiului rus nu implică doar destabilizarea Ucrainei și anexarea unei mari părți din teritoriul acesteia. Alte regiuni în care locuiesc minorități vorbitoare de limbă rusă semnificative se află deja în vizorul Kremlinului, în special provincia moldovenească Transnistria și, mai ales, Estonia, un stat membru NATO și UE. În prezent, este clar că o politică de conciliatorism ar conduce la revendicarea și mai multor teritorii de către Rusia, ceea ce ar duce la destabilizarea totală a Europei și a instituțiilor sale comune. Momentul oportun pe care Kremlinul îl așteaptă pentru a provoca o escaladare în această direcție ar putea veni chiar peste câteva luni, odată cu potențiala revenire la Casa Albă a lui Donald Trump, care este favorit în sondaje și care a indicat deja o reticență în a se angaja să asigure securitatea europenilor.
Având în vedere posibila escaladare a evenimentelor, este un noroc faptul că în opinia publică, în cancelariile naționale și în cadrul instituțiilor europene a început, în sfârșit, o dezbatere privind crearea unei apărări comune: se pare că există o percepție tot mai mare că Europa trebuie să devină capabilă să se protejeze fără să se bazeze atât de mult pe Statele Unite și depășind dimensiunea exclusiv națională a apărării, care împiedică mobilizarea de resurse suficiente pentru crearea unei forțe de descurajare credibile împotriva dușmanilor externi, începând cu Rusia. Cu toate acestea, există încă multă confuzie cu privire la ceea ce înseamnă crearea unei apărări comune europene și la modalitățile de a o construi.
În cadrul dezbaterii în curs, diverse voci propun crearea unei "uniuni de apărare" în cadrul tratatelor existente. Propunerile implică, în general, dezvoltarea unei capacități militare inițiale a Uniunii pe baza unor temeiuri juridice existente, cum ar fi abținerea constructivă prevăzută la art. 31.1 din TUE pentru deciziile privind politica externă și de securitate comună, articolele 46.1 și 46.2 din TUE privind cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării, sau prin acorduri separate între anumite guverne.
Din nefericire, acestea sunt soluții care au fost deja încercate fără succes în trecut, deoarece se bazează pe modelul "Europa à la carte": grupuri de state membre se angajează în acțiuni coordonate, în esență de natură interguvernamentală, cu o aparență de "legitimitate europeană", posibilă doar prin convergența temporară a unor interese și logici naționale distincte. În plus, nu este vorba de acțiuni sau instrumente cu adevărat europene, ci mai degrabă naționale, care necesită în mod necesar aprobarea parlamentelor statelor membre și depind aproape în întregime de resursele puse la dispoziție de fiecare dintre acestea.
Unul dintre obstacolele majore în calea creării unei veritabile apărări europene este, într-adevăr, de natură politică și se referă la dificultatea practic insurmontabilă de a dezvolta o viziune europeană comună asupra obiectivelor de politică externă, pornind de la încercarea de a armoniza 27 de interese naționale (atât politice, cât și geostrategice și economice) adesea divergente. De fapt, diversele încercări de a proceda prin această metodă în trecut nu au avut niciodată un succes deosebit (să ne gândim la misiunile militare ale UE în Marea Roșie și în Sahel sau, mai recent, la introducerea PESCO pentru finanțarea proiectelor comune în domeniul apărării) și nici una dintre aceste măsuri nu a servit drept "trambulină" pentru construirea unei adevărate apărări europene, deoarece tuturor le-a lipsit condiția prealabilă esențială, și anume crearea unei politici externe a Uniunii care să reflecte voința comună maturizată în cadrul instituțiilor sale, în special în cadrul Parlamentului și al Consiliului. Ar trebui adăugat că, dacă în trecut nu au funcționat niciodată, astăzi aceste soluții sunt complet inadecvate în contextul situației actuale, deoarece - din cauza modelului și a ipotezelor pe care se bazează - nu mai sunt fezabile în fața riscului unui război pe teritoriul european împotriva unei puteri nucleare.
Prin urmare, dacă se dorește ca apărarea europeană să fie luată în serios, nu există scurtături: este necesar să se sprijine acele transferuri de suveranitate la nivel european care să permită Uniunii să aibă o autonomie politică reală, nu doar prin eliminarea vetourilor și șantajelor statelor membre, ci și prin crearea condițiilor pentru a exprima un interes european autentic, comun pentru că este general. Este ceea ce s-a întâmplat atunci când s-a luat decizia de a stabili cu adevărat uniunea monetară (prin depășirea Sistemului Monetar European și crearea Sistemului European al Băncilor Centrale) sau, mai recent, atunci când UE a creat primul său instrument de politică fiscală cu Fondul de redresare (gestionat de Comisie cu ajutorul datoriei colectate pe piețe de către aceasta din urmă în numele Uniunii). Tot restul, de la cooperarea militară consolidată până la acordurile interguvernamentale, nu contribuie la crearea unei apărări europene, ci cel mult la maximizarea forței și rezilienței apărărilor naționale prin instrumente de cooperare într-o dimensiune interguvernamentală.
Nu se neagă aici faptul că, dată fiind urgența, este bine să începem să facem unele lucruri cu normele existente. Prin urmare, accelerarea creării unei industrii europene de apărare este binevenită (și datorită introducerii unui comisar cu această sarcină în viitoarea legislatură) pentru a pune imediat în aplicare punerea în comun a resurselor și a know-how-ului necesar pentru reînarmarea Europei. Cu toate acestea, condiția necesară pentru crearea unei apărări europene continuă să fie, acum mai mult ca niciodată, o reformă a cadrului instituțional al Uniunii.
Această reformă este acum posibilă, și chiar rapid, pentru că ar exista condiții pentru a o realiza și a o face operațională până la sfârșitul anului 2025. Datorită activității federaliștilor din societatea civilă și din instituțiile UE, la 22 noiembrie anul trecut, Parlamentul European a activat procedura de revizuire a tratatelor pentru a reforma Uniunea pe baza unui proiect ambițios care vizează dezvoltarea unei adevărate politici externe europene și inițierea integrării militare. Reformele instituționale cerute de Parlament includ în special extinderea votului majoritar în Consiliu în materie de politică externă și de securitate și, mai ales, implicarea Parlamentului European în procesele decizionale din aceste domenii. Aceasta este direcția corectă pentru a crea o politică externă europeană urmată de o uniune militară dotată cu resurse credibile (și datorită dezvoltării unei capacități fiscale indispensabile a Uniunii).
Europa nu are însă nevoie pentru apărarea sa de scurtături și soluții false: să credem că Uniunea poate fi dotată cu propria apărare, ocolind miezul problemei, care implică transferuri esențiale de suveranitate de la nivel național la nivel european, prin împuternicirea instituțiilor UE și prin acordarea capacității de a decide. A crede și a face să se creadă că, per ansamblu, acest pas nu este atât de indispensabil sau că poate avea loc de la sine, la un moment ulterior, ar oferi încă o scuză acelor forțe conservatoare de la nivel național, și chiar din cadrul Uniunii, care nu doresc să schimbe status quo-ul puterii în Europa și urmăresc să îngroape proiectul de reformă avansat cu curaj de Parlamentul European în noiembrie anul trecut.
Confruntat cu urgența de a trece la o adevărată apărare europeană, Consiliul European ar trebui să evite soluțiile marionete și să convoace, așa cum a cerut Parlamentul, o Convenție pentru a elabora o reformă a tratatelor UE încă din 2025. Această decizie ar avea un impact politic enorm, arătând lumii întregi și, în special, dușmanilor Europei că Uniunea se îndreaptă spre o unificare substanțială și că a început, în sfârșit, să se ocupe de propria securitate. O astfel de perspectivă ar servi drept un factor de descurajare mult mai puternic decât creșterea cheltuielilor militare naționale sau crearea unor false uniuni de apărare bazate pe participarea voluntară a statelor membre.
Scrisoarea Europeană este publicată în 7 limbi sub auspiciile Fundației Europene Luciano Bolis, în colaborare cu Uniunea Federaliștilor Europeni, cu ajutorul programului CERV Grant 2023-Proiect 101140644.